Sofia Vicoveanca life and biography

Sofia Vicoveanca, numele real fiind Sofia Micu este o renumita solista de muzica populara din zona Bucovinei.

Cariera muzicala

Sofia Vicoveanca s-a nascut la data de 23 septembrie 1941 in comuna Toporauti (Toporuica de astazi), localitate aflata in apropiere de orasul Cernauti (astazi in Ucraina), primind la nastere numele de Sofia Fusa. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe si Veronica Fusa.

Copilaria i-a fost intunecata de greutati, tatal sau fiind luat prizonier de catre rusi, dupa anexarea Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica. Impreuna cu mama sa s-a refugiat in comuna Vicovu de Jos, unde si-a petrecut copilaria. "Parintii mei au fost instariti acolo, la Cernauti, au avut pravalie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic", a marturisit ea mai tarziu. Din dragoste pentru satul unde a copilarit, i-a imprumutat ulterior numele, schimbandu-si numele de scena in cel de Sofia Vicoveanca.

Din copilarie, constransa de greutatile materiale prin care treceau refugiatii, micuta Sofia a invatat sa coasa, sa teasa covoare, sa impleteasca, sa croiasca etc. A absolvit Scoala Populara de Arta din Suceava, fiind angajata, prin concurs, in anul 1959 ca solista de muzica populara la Ansamblul de Cantece si Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. In anul 1965, ii apare primul sau disc. Din anul 1998, devine solista de muzica populara la Ansamblul "Rapsozii Botosanilor".
Numele de scena a fost ales deoarece directorul ansamblului artistic unde era angajata a considerat ca numele ei de Sofia Fusa nu are rezonanta artistica si astfel a numit-o Vicoveanca (de la zona de unde provenea cantareata).
Sofia Vicoveanca a fost casatorita cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat in aprilie 2001, la varsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul "Zori noi" din Suceava, devenit dupa decembrie '89 "Crai Nou". Impreuna, cei doi au un fiu.

Repertoriul Sofiei Vicoveanca cuprinde cantece de leagan, de nunta sau cumetrie, doine de dragoste si dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cantece de voie buna, unele usor dojenitoare sau pline de umor specifice lumii satului.

A efectuat imprimari la Radio Bucuresti si Iasi, pentru televiziune si la Casa de discuri "Electrecord". In intraga sa cariera a scos 10 discuri personale si 6 in colaborare; casete audio si video, CD-uri. S-a remarcat si prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei. A sustinut spectacole cu diferite formatii artistice in tara si in strainatate, efectuand turnee in Israel, Portugalia, SUA, Franta, Danemarca, Germania, Iugoslavia s.a.

Cunoscuta solista cu pseudonimul Sofia Vicoveanca a facut cunoscuta zona Bucovinei prin cantecele sale incarcate de emotii si stari ale taranului moldovean. A interpretat cantece de joc, balade si doine, cantece de leagan din zona Bucovinei. Cantece ca “Lume, lume trecatoare”, “M-am sfadit rau cu badita”, “Am avut un pui pe lume”, “Batranetea cand te bate”, “Saraca vecina mea”, “Bucovina mandra floare”, “Asta-i joc din Bucovina” etc. stau martore dedicarii sale folclorului romanesc.
De asemenea, a jucat si in cateva filme romanesti, dovedind un real talent actoricesc. A publicat doua volume de versuri: „ Dureri ascunse” (1996) si „Cu inima-n palme” (2004).

Premii si recunoasteri obtinute

Ca o recunoastere a activitatii sale de aproape 50 ani in slujba muzicii populare romanesti, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distinctii cum ar fi: "Meritul Cultural" clasa a IV-a (1973); Medalia "Tudor Vladimirescu" cl. I (1975); Medalia "Meritul Cultural" cl. I (1976); Crucea Nationala "Serviciul Credincios" clasa a III-a (2002); Ordinul National "Meritul Cultural" in grad de Mare Ofiter (2004) etc.
A primit titlul de Cetatean de Onoare al localitatilor Suceava, Radauti, Siret, Pojorata, Ciocanesti si Vicov (jud. Suceava), precum si al comunelor Ion Creanga din judetul Neamt si Ciocarlau, din judetul Maramures.

Sofia Vicoveanca a cumparat in satul Vicovul de Jos un teren de 9 ari, construind o casa noua, in stil batranesc, cu cerdac si cu mansarda in care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzand o expozitie de costume taranesti si obiecte de arta populara. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casa taraneasca: lada de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, stergare, leganut pentru copil si costumele populare purtate de ea.

Read more