Radu Gyr life and biography

Laureat in mai multe randuri al Academiei Romane, Radu Demetrescu-Gyr, fiul cunoscutului actor craiovean Coco Dumitrescu, s-a nascut pe 2 martie 1905 la Campulung-Muscel.

A debutat la 14 ani, cu poemul dramatic “In munti”, publicat in revista Liceului “Carol I” din Craiova, al carui elev a fost. Devenit student al Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii Bucuresti, debuteaza editorial in 1924, cu volumul Linisti de schituri, in ton mai degraba elegiac.

Radu Gyr a fost de mai multe ori laureat (1926, 1927, 1928 si 1939) al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatura si Academiei Romane. Doctor in litere, a fost Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti.

A colaborat la revista Universul literar, Gandirea, Gand Romanesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvantul, Buna Vestire, Cuvantul Studentesc etc. unde a publicat numeroase articole, studii literare si poezii.

Poezia marelui poet este studiata acum in scolile din Romania alaturi de cea a lor “poeti de dupa gratii” ca Vasile Voiculescu sau Nichifor Crainic.

Director general al teatrelor in 1940.

Radu Gyr intra in cadrul Miscarii legionare devenind unul din liderii marcanti ai acesteia, avand gradul gradul de comandant legionar si fiind desemnat sef al regiunii Oltenia in cadrul Miscarii. El este autorul versurilor cantecelor Sfanta Tinerete Legionara (imnul neoficial al Miscarii), Imnul Mota-Marin (scris dupa moartea celor doi in Spania), Imnul Muncitorilor etc.

In 1940, pe timpul guvernarii legionare, a fost numit director general al teatrelor. In aceasta calitate ia initiativa infiintarii Teatrului Evreiesc.
Afacut inchisoare sub Carol al II-lea, Antonescu si comunisti.

Apartenenta la Miscarea Legionara avea sa-i aduca lui Radu Gyr ani lungi si grei de detentie sub regimurile dicatoriale ale lui Carol al II-lea, Antonescu si sub comunisti.

Inchis in timpul regimului Antonescu este “eliberat” si trimis spre „reabilitare“ in batalioanele de la Sarata, batalioane ce activau in prima linie a frontului. Norocul ii surade si Radu Gyr se intoarce de pe front fiind printre putinii supravietuitori ai acestor batalioane create mai mult pentru exterminarea legionarilor decat pentru spargerea frontului inamic.

Perioada de libertatea nu dureaza insa prea mult si Gyr este arestat de regimul comunist in 1945 care-l incadreaza in „lotul ziaristilor“ si il condamna la 12 ani.

Radu Gyr este eliberat in 1956, dar numai dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia “Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!” (titlul initial era “Manifest”), considerata de regimul comunist un veritabil mijloc de instigare la lupta a maselor impotriva regimului bolsevic.

Condamnat la moarte pentru o poezie

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru-o lopata de rumena paine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de maine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,
pentru cantecul tau tintuit in piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrasnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de munca silnica (dar nu afla aceasta decat la 11 luni dupa ce i-a fost schimbata sentinta), poetul executand 16 ani de detentie pana la amnistia generala din 1964.

Chinuri si torturi inimaginabile. I se refuza asistenta medicala.

A suferit chinuri inimaginabile in inchisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. A slabit ingrozitor iar pielea-i atarna pe oase solzoasa si tare asemenea unei piele de sarpe. Cu totii credeau ca nu va supravietui. El a crezut insa si a biruit moartea si temnita.

Poezia de dupa gratii-culmea creatiei

Creatia poetului Radu Gyr avea sa cunoasca inaltimi nebanuite in bezna temnitelor comuniste. Evolutia poeziei sale de dupa gratii poate constitui un scurt istoric ai acelor ani grei de viata inimaginabila.

Poetul scrie despre foamea continua, frigul cumplit, moartea ca prezenta zilnica, se cearta cu Dumnezeu, cere razbunare pentru ca in final sa ajunga la o liniste sufleteasca si la o credinta adanca intelegand soarta ce i-a fost rezervata si jertfa uriasa care-i sta in fata. “Crezul” sau devine crezul unei intregi tinere generatii aruncata de comunisti in “toiul beznelor adanci”.

Cum isi compunea Radu Gyr poeziile in inchisoare

Sa scrii poezii in temnita nu era un lucru prea usor. Simpla detinere a unui creion sau a unei bucati de hartie iti atrageau batai teribile si saptamani de izolare la Zarca (o celula neincalzita de 1/3m din beton, cu apa pe jos, fara pat si scaune-detinutul dormea din picioare sau pe jos).

Metodele de scriere tin de domeniul incredibilului. Detinutii foloseau bucati de sapun sau de sticla pe care se sufla praful destinat deratizarii pe care se scrijelea cu o aschie. O alta metoda de “a scrie” o constituia innodarea atei, poezii intregi “fiind insirate” pe ate smulse din zeghe sau din paturi.

Talpa de bocanc, captuseala hainelor, obloanele sau peretii celulelor au servit ca suport pentru stralucite opere literare.

Prefesorul Atanasie Berzescu, inchis la Aiud impreuna cu Radu Gyr, rememoreaza intalnirea avuta in curtea penitenciarului cu Radu Gyr.

Rep:Cum a fost intalnirea cu Radu Gyr
Atanasie Berzescu: Asa cum am scris si in cartea mea de memorii LACRIMI SI SANGE. Rezistenta anticomunista armata din muntii Banatului, am avut fericirea sa-l intalnesc in curtea penitenciarului chiar cand ma aflam intr-o stare de prabusire morala.

A venit la mine, m-a luat parinteste de dupa umeri si mi-a zis “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. Sa-l avem pe Dumnezeu in noi tot timpul.”

Am avut norocul sa stau cu el mult timp. Simt si azi cum, strangandu-ma la pieptul lui, cu caldura sufleteasca de parinte, ma coplesea, ma fascina. El era patriarhul nostru si comandantul nostru, al Aiudului intreg. Din gura lui am cules laude si indemn la rezistenta. Il pastrez in minte si-n suflet pana la moarte.

Rep: Ce insemna poezia lui Radu Gyr pentru detinutii din Aiud
Atanasie Berzescu: In Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus in celula. L-a coborat de pe Cruce si L-a adus alaturi de noi pe rogojina cu libarci, spre indumnezeirea omului. Ii stiam cu totii poeziile pe dinafara si asteptam cu nerabdare urmatoarea creatie care sa ne bucure, sa ne imbarbateze.

E greu de inteles pentru omul modern de azi ce a insemnat atunci temnita comunista si ce rol a avut poezia lui Gyr in acel context. Fara ea multi s-ar fi prabusit. Iata ce rol major poate avea poezia in viata omului.

Rep: Ati avut curiozitatea sa-l intrebati cum compune poeziile. Ce v-a raspuns maestrul?
Atanasie Berzescu: Dupa primele intalniri gatuite de emotie in care abia reuseam sa articulez cuvintele am prins indrazneala si l-am intrebat cum scrie poeziile si cum face sa le tina minte pe toate.

“Pai, uite cum!”, mi-a raspuns el razand de curiozitatea mea. “Stau in pat pe spate si ma uit in plafon. Fiind alb, mi-l inchipui hartia mea. Acolo, in fata ochilor, scriu versurile, asa cum vin ele din inspiratie. Si asa, strofa cu strofa, pana termin poezia. Cand ies afara, la plimbare, il iau pe unul dintre voi si-i spun poezia facuta in camera. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan.

El este biblioteca mea. El stie toate poeziile mele de aici. Mai sunt si altii care le invata, cum este Gili Ioanid. Daca se intampla sa moara unul, sa ramana altul care sa le scoata afara.”

Raman cu tristetea ca noile generatii nu-l cunosc pe acest mare poet si nu isi infrumuseteaza spiritul cu aceasta poezie de o sensbilitate si traire cum nu s eintalneste decat la marile genii.

Securitatea semneaza texte cu numele lui Radu Gyr.

Nici dupa eliberarea din 1964 poetul nu avea sa cunoasca linistea, Securitatea urmarindu-l pas cu pas. In 1968 Securitatea il ameninta cu inchisoare daca nu accepta sa de diverse note informative dar Gyr refuza categoric. Mai mult, pentru a incerca sa-l compromita, Securitatea il obliga sa colaboreze la o gazeta comunista.

In realitate, toate articolele erau scrise de securitate si poetul era obligat sa le semneze.

Poezia poetului a reusit sa sparga si ultimele stavile ridicate de comunisti, opera sa fiind introdusa spre studiu in manualele scolare. Poetul trece la cele vesnice in anul 1975, lasandu-ne mostenire o opera monumentala de simtire si traire romaneasca precum si un Indemn la lupta si credinta:

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Cat inima in piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
cand te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Read more