Lucian Blaga life and biography

Lucian Blaga a fost un filozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traducător, profesor universitar şi diplomat român, personalitate culturală majoră a României interbelice. În anul 1936 a fost numit membru titular al Academiei Române. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Primii ani

S-a născut la Lancrăm, lângă Alba Iulia, fiind al nouălea copil al unei familii de preoţi. Copilăria i-a stat, după cum mărturiseşte el însuşi, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului", viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru "Lucian Blaga e mut ca o lebădă" – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, moare la Sibiu la vârsta de 74 de ani in 1933. În luna august 1949, fratele poetului, Login Blaga, moare în Sibiu.

Primele clase le-a făcut la Sebeş la şcoala primară germană (1902 - 1906), după care a urmat Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov (1906 – 1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Încă de pe acum s-a familiarizat cu opera lui Friedrich Schiller.

Debutul

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în Românul, cu studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeş în 1909. În anul 1911 călătoreşte în Italia, unde îşi petrece timpul în librării, căutând cărţi de filosofie, şi vizitând vestigiile istorice ale acestei ţări.

Studii

A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea în perioada 1914–1916. A studiat filozofia şi biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 şi 1920, obţinând titlul de doctor în filozofie şi biologie. A revenit în ţară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

În anul izbucnirii primului război mondial, şi-a început studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917. Între 1917 şi 1920 a frecventat cursurile Universităţii din Viena, unde a studiat filozofia obţinând şi doctoratul, in 1920. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie.

Activitate publică şi academică

Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voinţa (1920). Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauţeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924 - 1925, locuieşte în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voinţa si Patria, membru in comitetul de directie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicatiile Gândirea, Adevarul literar şi artistic si Cuvântul.

După Dictatul de la Viena se află in refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferenţiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în educarea tinerilor care fac parte din "Cercul literar de la Sibiu" şi o influenţă majoră asupra lui Ion Desideriu Sârbu. A publicat la Sibiu placheta de versuri Poemele luminii şi culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu (1919).

Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj şi Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat Elogiul satului românesc.

În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940 – 1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. va funcţiona ca profesor universitar până în 1948 când este îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică, se pare că Blaga a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturaţi şi conferenţiarul şi discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, şi profesorii universitari Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu.

Activitatea diplomatică

În 1926 a intrat în diplomaţie ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Legaţia Română din Berna şi Legaţia Română din Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).

Luntrea lui Charon

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei ca bibliotecar şef. Devine cercetător la Institutul de istorie şi filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeţi germani clasici sau moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Charon, publicat de asemenea postum. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat in ziua sa de nastere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

Read more