Iuliu Haţieganu life and biography

Iuliu Haţieganu (n. 14 aprilie 1885, Dârja, Cluj - d. 4 septembrie 1959, Cluj) medic recunoscut în mod special pentru cercetările făcute în domeniul tuberculozei. A format la Cluj o valoroasă şcoală de medicină internă astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie care îi poartă numele. A fost membru al Academiei Române şi fratele politicianului Emil Haţieganu.

Primii ani

Iuliu Haţieganu s-a născut în familia unui preot greco-catolic de pe Valea Someşului, având alţi 4 fraţi ( Emil Hatieganu, Eugen Hatieganu, Simion Hatieganu, Ioan Hatieganu). A absolvit gimnaziul superior greco-catolic din Blaj, unde a fost coleg de clasă cu viitorul cardinal Iuliu Hossu, ambii fiind cunoscuţi ca elevi excepţionali la învăţătură. A urmat Facultatea de medicină a Universităţii din Cluj. În 1910 îşi încheie studiile, cu un strălucit doctorat. Haţieganu a dat adovada unui medic extraordinar încă de la început, fiind considerat unul dintre cei mai buni medicinişti, un "primus inter pares", stimat de toţi colegii săi şi susţinut de marele său maestru, profesorul Zsigmond Puryesz.

Bazele medicinii transilvănene

S-a făcut cunoscut încă din 1914 în literatura de specialitate printr-un studiu asupra galactozuriei alimentare, publicat în "Jurnalul Medical" din Budapesta. A fost unul din delegaţii tineretului universitar la Adunarea Naţională de la Alba Iuliaşi a susţinut în faţa Consiliul Dirigent al Transilvaniei înfiinţarea Universităţii din Cluj. Ulterior va prezida şi primul Congres al Medicilor, unde prietenul său, medicul militar Iuliu Moldovan, numit de Consiliul Dirigent în funcţia de secretar cu problemele sănătăţii publice, va prezenta un raport asupra stării sănătăţii populaţiei din Transilvania, subliniind necesitatea reluării activităţii la Facultatea de Medicină din Cluj.

La 34 de ani a ţinut prima prelegere universitară în limba româna din Ardeal, “Problema icterului cataral“ prin care a pus bazele învăţământului superior medical clujean. În perioada interbelică medicina clujeană a avut cea mai frumoasă şi plină de rezultate perioadă.

Alături de Ioan Goia, Iuliu Haţieganu a adunat la catedre specialişti excepţionali ca Victor Papilian, Titu Vasiliu, Iacob Iacobovici, Constantin Ureche, Victor Babeş, Constantin Levaditi sau Emil Racoviţă. În urma Dictatului de la Viena, clinicile clujene s-au mutat la Sibiu.

Profesorul Haţieganu, al cărui nume îl poartă astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie, a fost un exemplu rar. Marele merit al lui Haţieganu, însă, este acela că a reuşit să formeze un corp didactic excepţional care a dus mai departe până astăzi valoarea medicinii româneşti. Personalitate puternică, a coagulat repede o echipă, care s-a trasformat într-un colectiv profesional de elită, atât la catedre cât şi în clinici.

Din fonduri proprii, colectă publică şi bani de la ASTRA, Haţieganu a înfiinţat între 1930-1932 la Cluj-Napoca un parc destinat mişcării sportive a tinerilor. Parcul sportiv Iuliu Haţieganu, aflat pe malul Someşului şi cu o suprafaţă de 25 ha, profesorul l-a dedicat unicului său copil, mort la numai 8 ani şi este şi astăzi, la peste 70 de ani, unul din cele mai frumoase spaţii recreative din Cluj. Primul preşedinte al clubului "U" Cluj a fost prof. univ. dr. Iuliu Haţieganu, cel care de altfel este considerat şi fondatorul acestuia.

În perioada 1940-1945 s-a implicat de multe ori în salvarea vieţii unor evrei sau români, alături de alţi români, ca Raoul Şorban sau Theodor Criveanu.

Doctorul şi omul de ştiinţă

O preocupare consecventă a lui Haţieganu a fost şi stabilirea pediatriei sociale drept normă profesională. Profesorul Nicolae Miu spunea despre el:
„Marele Haţieganu a pus bazele. Organiza deplasări în diferite medii sociale unde voia să cunoască incidenţa anumitor boli, condiţiile în care evoluau sau apăreau focarele.”

Dascălii şi medicii de aur ai Clujului erau şi oameni de cultură. Profesorul Papilian a fost, o vreme, director al Teatrului Naţional şi al Operei Romane, iar evenimentele culturale erau susţinute şi se bucurau de participarea marilor medici. De multe ori plecau din oraş pentru a le acorda asistenţă medicală oamenilor nevoiaşi din satele Ardealului şi a studia condiţiile sociale care favorizează izbucnirea epidemiilor.

A fost un mare susţinător al creării de parcuri sportive şi locuri dedicate recreaţiei, conform prinncipiului un trup sănătos, o minte sănătoasă. De altfel, cand a fost numit ministru al Sănătăţii în guvernul Iorga, şi-a dat demisia dupa ce i-a fost respinsă propunerea de înfiinţare a unui portofoliu al Educaţiei Fizice.

Read more