Eugen Lovinescu life and biography

Eugen Lovinescu s-a nascut la 31 octombrie 1881 la Falticeni. A fost critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu.

Studii secundare la Falticeni si Liceul Internat din Iasi intre anii 1896- 1898, avandu-i profesori pe A.Desunsianu si S.Mehedinti. Se inscrie la facxultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, sectia limbi clasice [1898-1903], in cadrul careia audiaza cursurile lui T. Maiorescu si N.Iorga. Profesor de limbile greaca si latina in invatamantul secundar la Ploiesti si Bucuresti. Intre anii 1904 si 1906 isi pregateste doctorarul la Soborna, pe care il sustine in 1908. Debuteaza in suplimentul literar al ziarului "Adevarul" in 1904 si se face cunoscut prin foiletoanele publicaten "Epoca" anii 1904-1906. A olaborat la "Convorbiri literare", "Viata romaneasca", "Convorbiri critice", "Viata literara", "Flacara", "Rampa" s.a.m.d. In 1919 infiinteaza la Bucuresti cenaclul "Sburatorul", in cadrul caruia se vor afirma cei mai de seama scriitori din perioada interbelica. Intre 1918 si 1920 editeaza magazinul ilustrat "Lectura pentru toti" si revista "Sburatorul" 1919-1922-seria noua [1926-1927]. La "Sburatorul" isi fixeaza o doctrina ce tinde sa imbratiseze toate domeniile de manifestare ale spiritului, constand in intelegerea modernismului ca "sincronizare" cu fenomenul artei europene si "diferentiere", prin integrarea elementelor de originalitae ce apartin "civilizatiei romane moderne" si "Istoria literaturii romane contemporane". Urmareste consecintele legii sincronismului in cele zece volume de "Critice", cu puncte de vedere noi asupra autorilor si cu portrete critice dezvoltate, sub latura morala, cu deosebire in "Memorii" si in "Agua forte" 1941. Din 1930, in afara memorialisticii si a literaturii propriuzise, preocuparile lui E.Lovinescu sant orientate spre istoriografia literara, din care se detaseaza studiile junimiste. Personalitatre distincta a literaturii romane si unul dintre cele mai autentice spirite umaniste din intreaga istorie moderna a Romaniei, E.Lovinescu "ramane cel mai mare critic, daca nu unicul, pe care, pana in prezent, l-a avut literatura romana"[ G.Calinescu, 1930].

Moare la 16 martie 1953, in Bucuresti, inainte de a fi implinit varsta de 62 de ani.

Opere literare:

Criticul literar

Istoria civilizaţiei române moderne, (1924-1925);
Istoria literaturii române contemporane, (I-VI, 1926-1929);
Critice, ediţie definitivă (1925-1929);
T.Maiorescu, (I-II, 1940),
T. Maiorescu şi contemporanii lui, (I-II, 1943-1944);
T. Maiorescu şi posteritatea lui critică, (1943);

În anul 2003 revenirile sale critice asupra unor scriitori sunt publicate la Editura Paralela 45 în volumul Revizuiri, într-o ediţie îngrijită de Ion Simuţ.

Memorialistul

Memorii, (I-III, 1932);
Agende literare, (postume);

Romancierul şi nuvelistul

Nuvele florentine, 1906, cunoscute şi sub titlul ediţiei a doua, Crinul, 1912,
Aripa morţii, roman, 1913
Viaţa dublă, roman, 1932
Ciclul de romane în care erou este Mihai Eminescu: Mite(1934) şi Bălăuca(1935), despre iubirile poetului pentru Mite Kremnitz si Veronica Micle.
Ciclul Bizu (alcatuit din romanele Bizu, 1932; Patru, 1932; Diana, 1956(postum); Acord final, publicat iniţial în Revista Fundaţiilor Regale)

Dramaturgul

De peste prag, 1906
Lulu, 1924, în colaborare cu Hortensia Papadat- Bengescu

Read more