Dumitru Staniloae life and biography

Dumitru Stăniloae (nascut pe 16 Noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov - decedat 5 Octombrie1993 București) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii" (în douăsprezece volume). Membru de Onoare al Academiei Române (1991).

Date biografice
S-a nascut la Vladeni ca ultimul dintre cei 5 copii ai lui Irimie si Revenca Staniloae. Pe 4 octombrie 1930 s-a casatorit cu Maria (nascuta Mihu), iar in anul urmator i s-au nascut primii copii, doi gemeni - Dumitru (moare in septembrie 1931) si Mioara (moare in 1945). In 1933 se naste Lidia, botezata de istoricul Ioan Lupas. Unicul nepot, Dumitru Horia, fiul Lidiei, se naste in 1959.

Studii
A urmat studiile secundare la liceul "Andrei Saguna" din Brasov intre 1914 si 1922, si cele superioare la Facultatea de Litere din Bucuresti (doar primul an), continuand apoi cu Facultatea de Teologie din Cernauti (intre anii 1923 - 1927). La Cernauti a obtinut doctoratul in 1928.

Cariera teologica

Este trimis de mitropolitul Nicolae Balan la Facultatile de Teologie din Atena (1927 - 1928), Munchen si Berlin (1928 - 1929) pentru a se specializa in Dogmatica si Istorie bisericeasca si face calatorii de studii si documentare la Paris si Belgrad. Reintors in tara, ocupa functia de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) si titular din 1935 de Dogmatica la Academia teologica “Andreiana" din Sibiu. Functioneaza ca profesor pana in 1946. Intre 1929 - 1932 si 1936] - 1937 preda Apologetica, intre 1932 - 1936 Pastorala iar intre 1929 si 1934), limba greaca. A fost numit rector al Academiei teologice in 1936 si ocupa aceasta pozitie pana in 1946.

Este hirotonit diacon in 1931, preot in 1932 si protopop stavrofor in 1940. Este ales membru in Adunarea eparhiala a Arhiepiscopiei Sibiului si consilier arhiepiscopesc.
Incepand cu ianuarie 1934 si pana in mai 1945 este redactor al publicatiei “Telegraful Roman".

In 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din Bucuresti, la catedra de Ascetica si Mistica. In 1948, odata cu transformarea Facultatii in Institut Teologic de grad universitar, Dumitru Staniloae a fost incadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatica si Simbolica. Din ianuarie 1963, odata cu eliberarea de la Aiud, ocupa functia de functionar la Sfantul Sinod, reluandu-si in octombrie postul la catedra.

In 1968 este invitat la Freiburg si Heidelberg, de catre profesorul Paul Miron, pentru a sustine conferinte. In 1969 conferentiaza la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegatiei B.O.R., in 1971.

Este numit “Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris in 1981 si este premiat la Londra cu distinctia onorifica “Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice si crestinesti.

In 1990 devine membru corespondent al Academiei Romane, iar din 1991 este membru titular, in acelasi an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultatii de Teologie din Atena. In 1992 primeste titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti. In 1993, teologul Ioan I. Ica Jr. si Mircea Pacurariu editeaza volumul omagial: Persoana si comuniune: Prinos de cinstire Parintelui Profesor Academician Dumitru Staniloae la implinirea virstei de 90 de ani, Sibiu, Ed. Diecezana, 1993. In 2002 a aparut prima carte in engleza care discuta analitic teologia Pr. Staniloae: Lucian Turcescu, dir., Dumitru Staniloae: Tradition and Modernity in Theology (Center for Romanian Studies, 2002).

Detentia politica

Pe 5 septembrie 1958, odata cu noul val de arestari, este retinut de Securitate alaturi de membrii miscarii Rugul Aprins, din care nu facea parte, dar la ale carei intalniri participa. In 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este tinut luni intregi in regim de izolare. Este eliberat in 1963.

Lucrări teologice

* Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al lerusalimului și legăturile lui cu țările românești, Cernăuți, 1929 169 p. (teză de doctorat);
* Catolicismul de după război, Sibiu, 1933, 204 p.;
* Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939, 395 p.;
* Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și Ortodoxie, Sibiu, 1942, 150 p.
* Viața și învățătura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, 250 + CLX p.;
* Iisus Hristos sau restaurarea omului, Sibiu, 1943, 404p.;
* Teologia Dogmatică și Simbolică. Manual pentru lnstitutele Teologice, 2 vol., București, 1958, 1008p. (în colaborare cu profesorii Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și loan Petreuță);
* Teologia Dogmatică ortodoxă pentru Institutele Teologice, 3 vol., București, 1978,504 + 380 + 463 p. (considerată “o sinteză amplă a Teologiei Dogmatice a Bisericii Ortodoxe, cu deschideri ecumenice, culme a gândirii dogmatice românești și punct sigur de plecare pentru noi dezvoltări în gândirea dogmatică");
* Teologia Morală ortodoxă pentru Institutele Teologice, vol. Ill. Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981, 320p.;
* Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Craiova, 1986, 440p.;
* Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, 1987, 392 p.;
* Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990, 705 p.;
* Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Craiova, 1992, 162 p.
* Sfânta Treime sau la început a fost iubirea, București, 1993, 96 p.;
* Comentariu la Evanghelia lui loan, Craiova, 1993;
* Iisus Hristos lumina lumii, București, 1993,
* Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993, 240p.

Lucrări istorice

* Din urmările Ediuctului de tolerant în ținutul Hațegului, în vol.”Fraților Alexandru și loan I. Lapedutu", București, 1936, p. 837-842;
* O luptă pentru pentru Ortodoxie în Țara Hațegului, în Anuarul XV al Academiei teologice <>", Sibiu, 1939, p. 5 - 76;
* Din urmările Edictului de toleranță în ținutul Făgărașului, în vol. “Omagiu lui loan Lupaș la împlinirea vârstei de 60 de ani", București, 1943, p. 826-833;
* Lupta și drama lui Inocențiu Micu Clain, în BOR, an. LXXXVI, 1968, nr. 9 - 10, p. 1137-1185;
* Uniatismul din Transilvania, opera unei întreite silnicii, în BOR, an. LXXXVII, 1969, nr. 3-4, p. 355-390;
* Uniatismul din Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român, București, 1973, 207 p.;
* Rolul Ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, în “Ortodoxia", an. XXX, 1978, nr. 4, p. 584-603;
* Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general, în BOR, an. XCVII, 1979, nr. 3-4, p. 563-590;
* De ce suntem ortodocși? (românii), în MMB, an. I (LXVII), 1991, p.15-27.

În anul 2000 a apărut la editura Humanitas o biografie scrisă de Lidia Stăniloae, fiica lui Dumitru Stăniloae,"Lumina faptei din lumina cuvântului", în care este evocată personalitatea părinților și momentele dificile prin care a trecut de-a lungul anilor Familia Stăniloae.

Read more