Corneliu Zelea Codreanu life and biography

Corneliu Zelea Codreanu a fost liderul carismatic al mişcării naţionalist creştine din România interbelică, al Gărzii de Fier sau Legiunii Arhanghelului Mihail (cunoscuţi şi sub numele de Legionari, Mişcarea Legionară sau neoficial, Cămăşile Verzi).

Legionarii se refereau la Corneliu Zelea Codreanu cu numele de Căpitanul, acesta având controlul absolut al organizaţiei până la moartea sa, în 1938. Organizaţiile Noua Dreaptă şi Legea Străbună se revendică drept succesorii Gărzii de Fier, îl văd ca pe o figură spirituală şi un sfânt al Bisericii Ortodoxe Române.

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la 13 septembrie 1899, provenind dintr-o veche familie de răzeşi moldoveni din ţinutul Storojineţ, nordul regiunii Bucovina. După Marea Unire, Ion Zelea Codreanu, tatăl lui Corneliu Zelea Codreanu, revine la varianta românească a numelui de familie, transformat de fostele autorităţi austriece în "Zelinschi" (Żieliński). Bunicul din partea mamei, Adolf Brunner era de origine bavareză, iar numele mamei sale fusese Elisabeth (Eliza) Brunner.

Studii

A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mănăstirea Dealu.

A fost admis la Facultatea de Drept din Iaşi, unde a devenit preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept, organizaţie pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922 "Asociaţia Studenţilor Creştini". S-a făcut remarcat prin baricadarea în interiorul instituţiei, ca formă de protest la adresa deciziei conducerii Universităţii de a începe anul şcolar fără tradiţionala slujbă religioasă.

Participarea la Primul Război Mondial

La 16 ani participa la Primul Război Mondial, deşi încă nu avea vârsta minimă necesară încorporării. Între 1917 şi 1918 a urmat cursurile Şcolii Militare de Infanterie de la Botoşani. Anii de armată îi dezvoltă un puternic spirit al ordinii, disciplinei şi onoarei.

Cariera politică

Devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale în 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920 ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina. Urmează câteva luni de studiu la Berlin şi Jena. Se reîntoarce în ţară pentru a lua parte la manifestările studenţeşti prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior ("numerus clausus").

Fondează în 1923, împreună cu prof. univ. Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Naţional Creştine, partid profund antisemit şi antidemocrat. În 1924 îl ucide prin împuşcare în tribunal pe prefectul de poliţie Manciu, dar este achitat în urma unui proces-spectacol, care a dat seamă de caracterul din ce în ce mai naţionalist şi xenofob al societăţii române interbelice.

În urma disensiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi fondează, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, "Legiunea Arhanghelului Mihail".

În cursul anilor următori, au loc o serie de ample manifestaţii împotriva corupţiei parlamentare, a evreilor şi a comunismului. O trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelului Mihail a fost promovarea ortodoxismului, stabilind o legătură structurală între creştinismul ortodox şi "românitate". C. Z. Codreanu şi partidul său doreau transformarea României în stat naţionalist, după modelul Italiei lui Mussolini. În cartea sa "Pentru legionari", C. Z. Codreanu semnalizează pericolul reprezentat în viziunea sa de democraţia liberală, care ar duce la acapararea puterii în stat de către inamicii preferaţi ai legionarilor şi naţionaştilor români, "evreii": "democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice". Pentru el, "Legiunea Arhanghelului Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste, decât un partid politic". Legionarii au asasinat doi prim-miniştri în funcţiune (Ion Gheorghe Duca şi Armand Călinescu), un fost prim-ministru (N. Iorga) şi mai mulţi foşti miniştri (V. Madgearu, G. Marinescu, Iamandi etc.) Legionarii au încercat să-l asasineze şi pe regele Carol al II-lea, considerat de ei inamicul numărul unu al ţării pentru ordinul de asasinare a lui Codreanu şi pentru pierderea unor teritorii româneşti: Cadrilaterul, Nordul Transilvaniei, Bucovina de Nord şi Basarabia.

Devine pentru prima dată parlamentar, ca deputat de Neamţ, în 1931, obţinând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate. În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în judeţul Tutova, după o luptă electorală strânsă în care obţine poziţia de deputat de Tutova cu 5.600 de voturi valid exprimate.

Întemeiază Partidul Totul pentru Ţară, expresie politică a Mişcării Legionare, prezidat de ing. Gheorghe Clime.

Procesul şi asasinarea

În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga ("eşti un necinstit sufleteşte"), care acuzase Mişcarea Legionară, este trimis în instanţă pentru ultraj adus unui demnitar în exerciţiul funcţiunii. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai 1938 este readus în instanţă şi condamnat la zece ani de muncă forţată.

În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 este asasinat, împreună cu alţi 13 legionari (Nicadorii şi Decemvirii), din ordinul lui Carol al II-lea, de jandarmii care îl transportau la închisoarea din Jilava. Asasinatul a avut loc în pădurea Tâncăbeşti, din apropierea Capitalei.

Read more