Corneliu Baba life and biography

Corneliu Baba a fost un renumit pictor roman, unul dintre cei mai reprezentativi cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți.

Prin originalitatea, măiestria și realismul ei profund, arta lui Baba și-a câștigat o mare prețuire în țară și peste hotare. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1926-1930) si, in paralel, Academia de Arte Frumoase, mai intai la Bucuresti apoi la Iasi (1934-1938) unde l-a avut profesor pe maestrul Nicolae Tonitza.

A debutat cu o prima expozitie publica in 1934 la Baile Herculane, expozitie care l-a plasat intr-o zona aflata oarecum in afara traditiei picturii romansti. Aceasta pentru ca el a folosit inca de la inceput un sistem dinamic de iluminare, scotand in evidenta figurile sau elementele importante. Cu o cromatica foartye bogata, tablourile sale pastreaza si zone intunecate, aflate intr-un dialog permanent cu zonele de lumina. Ca si exemplu pot si enumerate portrete ale unor personalitati precum Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi, dar si in peisajele din Venetia si Spania - doua dintre zonele geografice care l-au fascinat pe artist.

În 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictură la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din București și a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele anterioare cu autoritățile comuniste par să dispară. În următoarea decadă, el și cu tablourile sale vor călători în toată lumea participând la expoziții în locuri diverse precum Cairo, Helsinki, Viena și New Delhi, culminând cu o expoziție personală avută la Bruxelles în 1964. În 1962, guvernul român îi va acorda titlul de Artistul poporului, anul următor devenind membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.

Premiile și expozițiile au continuat să se acumuleze, conducându-l spre o expoziție personală la New York în 1970 și aducându-i decorația Steaua Roșie în 1971. În timp ce devenise cunoscut în România și puțin în fostul bloc comunist, nu a avut o faimă comparabilă în Vest.

În 1988, pictorul s-a rănit grav într-o căzătură în atelierul lui și a fost imobilizat mai multe luni. Deși ultimii ani ai săi nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totuși calibrul operei sale rămâne ridicat. Cu puțin timp înainte de moartea sa în 1997, Baba și-a publicat memoriile sale, Notele unui artist din Europa de est. A primit, postum, premiul de excelență al Fundației Culturale Române.

Pictor-filozof, a meditat cu gravitate asupra conditiei umane, pictand scene pline de dramatism din viata oamenilor de rand. Intr-o serie de tablouri - Intoarcerea de la camp (1943), Taranii (1953), Odihna pe camp (1954) - pictorul redescopera universul si fugurile taranilor. Personajele sunt prezentate intr-o lumina simpla, evocand un univers spiritual ascuns, cu gesturi si atitudini care apartin mai curand ritualirilor vietii cotidiene.

Expozitii:
- Bienala de la Venetia (1954, 1956);
- Tokyo, Berlin si Bruxelles (1964);
- New York (1970);
- Bucuresti (1978)

Distinctii:
- Premiul de Stat (1953, 1954),
- Medalia de Aur la Expozitia Internațională de la Varșovia (1955),
- Medalia de Aur la Expozitia Internațională de ilustrație de carte - Leipzig (1960),
- Premiul pentru portret la Trienala de artă - Sofia (1973)

În prezent, cea mai mare colecție de lucrări dar și obiecte ale artistului se găsesc în Colecția Baba, la Muzeul de Artă Timișoara. Colecția a fost donată muzeului de soția artistului și include 90 de piese, printre care și câteva tablouri aduse de la Muzeul Național de Artă și de la Muzeul de Istorie și Artă a Municipiului București.

Read more