Adrian Marino life and biography

Adrian Marino s-a nascut la 5 septembrie 1921 la Iasi. Devine licenţiat în 1944 al Facultăţii de Litere la Iaşi şi Bucureşti. Descoperit de G.Calinescu al carui discipol si asistent a fost si sub a carui obladuire debuteaza în Jurnalul literar -1939, Adrian Marino este una dintre personalitatile de referinta ale stiintei literaturii noastre de dupa cel de-al doilea razboi mondial, însusi mentorul sau îl caracterizeaza astfel: "A. Marino este mai ales un eseist curios si malign, mare scotocitor de carti, cu un stil intelectual si acut... de excursie literara".

Dintre operele sale amintim pe cele reprezentative: "Viata lui Al. Macedonski", "Opera lui Al. Macedonski,"Opere", "Introducere în critica literara", "Dictionar de idei literare", "Critica ideilor literare" etc.

Se apreciaza ca, chiar daca A.Marino ar fi autorul doar al lucrarilor închinate lui Al. Macedonski, si înca îsi merita cu prisosinta locul de frunte între marii restauratori de valori literare incontestabile. Cel caruia îi datoram în buna masura cunoasterea dimensiunilor celor adevarate ale personalitatii si operei lui Macedonski este A Marino.

Supusa unui aparat de interpretare de mare finete, "opera" lui Al Macedonski începe cu Puncte cardinale (partea întâi), cu subcapitole precum: "Orientari ideologice", "formatia literara", legat de care sunt prezentati pilastrii literaturii universale, modele statornice ale poetului roman: "furtunosulByron", "divinulDante", "necomparabilul Musset", "descatenatul Shakespeare". Aceasta nu înainte ca A.Marino sa fi stabilit afinitatile lui Macedonski cu pasoptismul întruchipat, în primul rând de Heliade, a carui personalitate "geniala" este vazuta hiperbolic, reprezentând tipul literar romantic, "pentru care Macedonski are o vocatie invincibila". Printre alti pasoptisti, se mai amintesc V.Alecsandri, D.Bolintineanu etc.

Cu partile "Structura", "Arta", "Ideile" (II, III si IV) Adrian Marino procedeaza la demontarea cu migala a mecanismului "operei" macedonskiene. Retinem, ca esentiala, sublierea facuta de exeget privind preocuparea lui Macedonski de a da expresie unei "schite de program" dupa model pasoptist. Elogiind "miscarea cea mare (pasoptismul) izvorâta de la LHeliade Radulescu", AlMacedonski îsi propune sa ilustreze prin activitatea sa continuitatea permanenta, creatoare, în spiritul traditiei înaintasilor. Ca atare, în primii ani ai Literatorului, Macedonski se exprima cuminte, fara stridente, în limita revendicarilor celor mai legitime despre: a) necesitatea descoperirii, stimularii si îndrumarii talentelor; b) "o noua directiune" în domeniul frumosului; c) restrictii severe asupra "fondului si formei".

Un loc însemnat e dedicat de Adrian Marino orientarii simbolistice pe care literatura româna o datoreaza, evident, lui Al. Macedonski. Autorul "Noptilor" deschide definitv, la noi, drumul curentelor poetice de ultima ora, si, prin ele, întelegerii poeziei în esenta sa specifica. Sunt citate principalele studii si articole prin care Al .Macedonski se afirma în calitate de teoretician al simbolismului.

Dupa ce Marino urmareste datele pe carele detinea Macedonski privind esenta poeziei, asa cum era înteleasa de pasoptisti, de liricii moderni ai lumii - Poe, Baudelaire, de altii ca Flaubert, Banville, Mallarme, incadrându-se marilor traditii esteice pornind de la Vico sau de la Haumgarten, poetul român separa în mod radical esenta activitatii poetice de cea logica.
Unghiuri noi de vedere deseneaza A. Marino asupra "operei" macedonskiene în partea a V-a, "Conceptia de viata", criticul precizând: "Ceea ce da coeziune si adâncime personalitatii lui Macedonski, întregii sale structuri artistice, intelectuale, morale si temperamentale... este conceptia sa de viata, cea mai înalta forma de ridicare a spiritului macedonskian la universal..."

Intrucît "viata si opera" lui Macedonski se caracterizeaza prin profunde dualitati, contradictii si oscilatii interioare, consumate pe multiple planuri, Marino sesizezâ ca acestea sunt rezultatul unei viziuni "profund antagonice despre existenta", frecventa la romantici, "instabili si cazuisti prin definitie".
"Virtuti si vicii", "voluntarism", "amoralism", "fericirea", "ocultism magic", "sufletul si viata viitoare", "materie si spirit" etc. sunt câteva detalieri ale "conceptiei de viata" a lui Macedonski, risipite cu marinimie, deopotriva în opera sa poetica, în publicistica, precum si în cadrul cenaclului sau.

In partea a VI-a, "Concluzii", la capatul unui efort evident de restituire patrimoniului literaturii nationale a unui moment de rascruce din evolutia liricii, se afirma ca imaginea literaturii noastre în secolul trecut si la începutul celui actual "ar fi fost alta, mai saraca, mai cenusie fara Macedonski".

Dincolo de butada care continua sa circule despre Macedonski, ca ar fi"cel mai cunoscut poet necunoscut", A. Marino conchide: "In ceea ce are ea cu adevarat original si viabil... opera sa dezvaluie merite considerabile, de ordin absolut si istoric, situându-se printr-o serie de aspecte pe treptele cele mai înalte ale întregii poezii române: Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Philippide".

Adrian Marino, a fost un eseist, estetician si critic, istoric şi teoretician literar român, un cercetator harnic , indarjit, cu vocatia exhaustivului si gustul polemicii, laureat al premiului Herder. Moare la 17 martie 2005, la Cluj.

Read more